O Vis aeternitatis Vis aeternitatis que omnia ordinasti in corde tuo, per verbum tuum omnia creata sunt sicut voluisti, et ipsum verbum tuum induit carnem in formatione illa que educta est de Adam. Vis aeternitatis Vis aeternitatis.
Hildegarda de Bingen
Ce este lectio divina
Ce este Lectio Divina
Lectio divina este o veche metodă de lectură aprofundată în rugăciune a Cuvântului lui Dumnezeu. Este prima încercare de sistematizare a unei metode de lectură meditativă, din aceasta dezvoltându-se mai târziu toate metodele de meditaţie cunoscute în spiritualitatea catolică.
Apostolul Paul îi îndemna cu căldură pe creştinii micii comunităţi din Colose să se familiarizeze cu Cuvântul, şi să se edifice reciproc hrănindu-se din înţelepciunea Scripturilor: “Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învătaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti.” (Col 3,16).
Prima cateheză dedicată virtuţii credinţei. Ce este credinţa? Ce rol are în viaţa spirituală? Care sunt treptele credinţei? Credinţa imediat după convertire şi în perioada de curăţire. Credinţa moartă şi credinţa vie. Cum ne putem creşte şi apăra credinţa personală?
Cuprinsul Catehezei Vieţii Spirituale a fost actualizat pentru a reflecta structura cursului de spiritualitate aşa cum se prezintă astăzi. Treptat vom publica şi catehezele propriu-zise pe măsură ce vor fi susţinute la biserica parohiei Sfânta Maria Regina Păcii din Timişoara. Catehezele scrise cu culoare mai închisă au fost deja susţinute şi sunt în curs de pregătire pentru publicare. Întregul index poate fi consultat aici .
Cateheza Vietii Spirituale XXXVII
Cateheza Vieţii Spirituale XXXVII Virtuţi şi Vicii
În
vechime virtuţile şi viciile erau tratate toate împreună fapt ce permitea
sesizarea conexiunilor dintre deprinderile bune şi cele rele.În
modernitate pt o analiză aprofundată a fiecărei tematici, materialula fost împărţit;
viciile se discutau în prima fază a vieţii spirituale (vita
purgativa, perioada purificării) iar virtuţile în a doua fază (perioada
iluminării, vita iluminativa). Treptats-a ajuns la o expunere prea didacticistă,
insuficient integrată în fluxul real al vieţii.
De aceea pentru a se înţelege mai corect ansamblul
organismului şi creşterii acestuia am ales să tratăm concomitent atât viciile
cât şi virtuţile, fapt ce ne dă ocazia aprofundăriiaspectului
psihologic al acestui discurs. Viciile şi virtuţile sunt deprinderi de lucrare a
potenţelor sufleteşti. De aceea, viciile se extrag prin virtuţi.Ordinea
luptei cu deprinderile rele ţine în mare măsură detemperamentul cu care ne-am născut. Sfinţii
Părinţi au avut grijă să arate cum în tratatul ds virtuţi se descoperă relaţia
directă dintre teologie şi psihologie. O viaţă virtuoasă aduce ordinea, pacea şi
vigurozitatea în facultăţile sufleteşti.
Principala
problemă în viaţa începătorului, în perioada de purificare, este păcatul. Deşi
se spovedeşte regulat începătorul
experimentează, prin dese recidive, neputinţa de a nu păcătui.
Recăderea în păcat trebuie eliminată! Vom discuta în catehezele următoare
despre ce are de făcut începătorul pentru a evita recăderea în păcat. Este
imposibilă eliberarea de legăturile răului fără a ne face o idee corectă despre
păcat, despre formele lui, rădăcinile şi consecinţele lui.Astăzi ne vom limita la a schiţa calea
curăţirii sufletului, cateheza aceasta fiind doar una introductivă în
problematica purificării.
Cateheza Vieţii Spirituale XIX Viaţa de rugăciune.
Rugăciunea în faza ascetică, treapta a IV-a: Rugăciunea Simplităţii
În viaţa creştinului care
are de ani buni o viaţă serioasă de rugăciune (orele canonice, rozariu zilnic, meditaţie
zilnică metamorfozată treptat în rugăciune afectivă, Sfânta Liturghie , etc),
vine o perioadă în care constată că meditaţia nu-i mai aduce vreun folos şi
adeseori la rugăciune se simte atras mai degrabă spre tăcere decât spre
cuvinte, spre simpla privire a lui Cristos decât spre lectura dumnezeiască.
Constată că modul în care se ruga până atunci parcă nu mai merge! Simte
necesitatea unei schimbări majore în modul de a conversa cu Dumnezeu dar nu
ştie în ce ar consta noua manieră de rugăciune. Acest creştin a fost urcat de
Spiritul lui Dumnezeu la treapta a IV-a şi ultima a rugăciunii ascetice, culmea
creşterii rugăciunii cu propriile noastre forţe. În această fază a vieţii
spirituale se potriveşte o altă atitudine faţă de rugăciune şi o altă metodă de
practicare a ei.
Cateheza Vieţii Spirituale XI Mijloace de sfinţire laicală.
Consacrarea şi Regula de Viaţă
Prin botez creştinul este consacrat total şi definitiv lui Dumnezeu. Practicarea cu cuvenita evlavie a consacrărilor dese concretizate într-un plan de viaţă bine alcătuit în acord cu părintele duhovnic ajută considerabil credincioşii laici la actualizarea şi împlinirea făgăduinţelor baptismale.
Prezentarea şi cuprinsul pot fi citite aici.
Cateheza Vietii Spirituale X
Cateheza Vieţii Spirituale X Spiritualitatea Sacrului şi secularismul desacralizant
Problema sacrului, şi a relaţiei lui cu profanul este în miezul spiritualităţii laicale. Într-o epocă virulent secularizantă şi senzuală, sfinţirea laicului creştin depinde de înţelegerea şi raportarea corectă la manifestările sensibile ale harului.
Prezentarea şi cuprinsul pot fi citite aici.
Cateheza Conciliara I
La izvoarele Conciliului Vatican II Prima cateheză: Ce este un "Conciliu"?
În prima cateheza, ce inaugurează ciclul Catehezelor Conciliare, vor fi prezentate următoarele noţiuni referitoare la natura unui conciliu: • Semnificaţiile termenului "conciliu";
• Distincţia dintre un conciliu "ecumenic" şi un conciliu "local";
• Elementele structurale ale definiţiei unui conciliu ecumenic.
Conţinutul îl puteţi citi aici.
Argument
Argument, de Robert Lazu Criza lumii contemporane
şi nevoia de cateheză. "Biserica [...] este invitată de Dumnezeu şi de evenimente - care sunt tot atâtea chemări din partea lui Dumnezeu - să îşi reînnoiască încrederea în acţiunea catehetică, datorie absolut primordială a misiunii ei." (Ioan Paul al II-lea, Catechesi Tradendae, art. 15)
Cateheze Conciliare La izvoarele Conciliului Vatican II
„Conciliul ecumenic Vatican II a fost un dar al Spiritului făcut Bisericii sale. Aceasta este raţiunea pentru care el rămâne un eveniment fundamental nu doar pentru înţelegerea istoria bisericii la acest sfârşit de secol, ci, de asemenea, şi mai ales, pentru a constata prezenţa permanentă a Celui Înviat împrejurul Miresei Sale în istoria lumii.” (Papa Ioan Paul al II-lea)
„Vrem să fie încurajate şi multiplicate iniţiativele destinate să facă cunoscute credincioşilor importanţa şi scopul viitorului Conciliu ecumenic.” (Papa Ioan al XXIII-lea)
